Organizarea celei de-a 26-a Conferințe a părților (COP26) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), după doi ani din pricina pandemiei, a cuprins în ea toate provocările climatice actuale, a întreținut iluzii, a oferit speranțe care se ciocnesc cu o realitate economică și socială crudă.
Deși statele au impus restricții pentru limitarea răspândirii virusului, natura nu a răspuns în același fel, ci din contră, s-a dezlănțuit fără precedent. În aceeași perioadă, sute de fenomene meteorologice extreme au provocat la nivel global pierderi și daune de sute de milioane de dolari, mii de vieți omenești și zeci de specii au dispărut, iar capacitatea limitată de răspuns a statelor în fața calamităților dovedește nevoia majoră de investiții și de viziune.
Așteptările au fost mai mari decât a putut să anticipeze Președinția Regatului Unit, organizatoarea evenimentului în parteneriat cu Italia, raportat la numărul de delegați și observatori înscriși, mai mari decât ceea ce au putut oferi negociatorii statelor sau grupurilor de state, mai mari decât compromisurile și promisiunile la care statele au ajuns pentru obținerea unor decizii.
Și totuși la ce servesc aceste conferințe anuale și ce „a livrat” COP26 pentru următorul an?
COP-urile sunt un prilej de analiză, discuții și negocieri pentru a oferi un cadru durabil pentru cooperarea internațională în domeniul climei. De la prima conferință la Berlin în 1995 (când statele lumii au stabilit să se întâlnească anual să discute cu privire măsurile pentru prevenirea schimbărilor climatice, responsabilitățile și opțiunile statelor-parte) la Protocolul de la Kyoto, adoptat în anul 1997 (în legătură cu angajamentele asumate de țările industrializate în vederea reducerii emisiilor lor de anumite gaze cu efect de seră) și mai apoi la Acordul de la Paris, instrumentul juridic obligatoriu adoptat în 2015, Conferințele privind schimbările climatice au parcurs un proces de transformare și deschidere.
În cadrul COP26, discuțiile tehnice (spre exemplu, cadrul tabelelor de raportare a emisiilor), consultările formale și informale, reuniunile de coordonare ale grupurilor de state, negocierile, întâlnirile bilaterale sau multilaterale s-au completat cu declarații de presă, interviuri, dialoguri, înregistrări, evenimente adiacente în care au stat la discuții diverși actori – oameni de știință, tineri, femei, populații indigene, comunități locale, societatea civilă, reprezentanți din mediul de afaceri etc.
În privința rezultatelor COP26, există progrese care merită sărbătorite, însă evenimentul a înregistrat dificultăți majore în creșterea nivelului de ambiție legat de obiectivele climatice.
Patru realizări importante în cadrul COP26 privesc:
Finalizarea ultimelor aspecte ale programului de implementare a Acordului de la Paris (Paris Rulebook)
După șase ani de negocieri ample de la momentul semnării Acordului de la Paris, statele au ajuns la o înțelegere asupra ultimelor elementele necesare pentru implementarea Acordului – aspecte legate de piețele de carbon și transparență (contabilizarea și raportarea emisiilor).
Adaptarea
Statele au stabilit un program de lucru pentru a defini obiectivul global privind adaptarea, care va identifica nevoi și soluții colective, precum și modalități în care pot fi mai eficient gestionate pierderile și daunele provocate de inundații, furtuni violente, secetă prelungită, topirea ghețarilor, creșterea nivelului mării, creșterea acidității oceanelor etc.
Finanțarea climatică
Statele au ajuns la un consens cu privire la necesitatea de a continua creșterea sprijinului acordat țărilor în curs de dezvoltare, fiind lansat un proces de definire a noului obiectiv global privind finanțele. În prezent, țările dezvoltate au datoria de a sprijini anual țările în curs de dezvoltare cu 100 miliarde de dolari pentru a lua măsuri de adaptare și atenuare la schimbările climatice, dar nu și-au îndeplinit în totalitate această țintă.
Adoptarea Programului de lucru de 10 ani de la Glasgow privind Acțiunea pentru abilitare climatică (ACE- Action for Climate Empowerment)
Potrivit UNFCCC, scopul general al ACE este de a împuternici toți membrii societății să se implice în acțiunile climatice, prin educație, formare, conștientizare publică, participare publică, acces public la informații și cooperare internațională în aceste probleme.
În cadrul primei săptămâni a Conferinței au fost semnate o serie de acorduri secundare privind reducerea metanului, oprirea defrișărilor, exploatarea sustenabilă a terenurilor, eliminarea treptată a cărbunelui, reducerea subvențiilor ineficiente acordare combustibililor fosili, tranziția de la mașinile care utilizează combustibili fosili la vehiculele electrice.
Aceste angajamente oferă potențial real în reducerea emisiilor, însă ele nu prevăd termene, obligații și sancțiuni întrucât nu sunt instrumente obligatorii din punct de vedere juridic. Doar timpul și acțiunile concrete ale statelor vor dovedi realitatea angajamentului la nivel național.
Și dacă ar fi să vorbim despre eșecuri…
În același timp, în ciuda protestelor organizațiilor de tineret și ale activiștilor de mediu și a rapoartelor științifice care cheamă statele lumii la cooperare și acțiuni climatice urgente, țintele modeste ale unor țări, negocierile aprinse dintre state pe subiecte precum finanțarea[1], un fond potențial pentru pierderi și daune și referințele modificate din deciziile finale la cărbune și combustibili fosili („reducerea treptată” în loc de „eliminarea treptată”, în urma intervenției Chinei și Indiei) arată o lume încă agățată în dezvoltarea ei de combustibili fosili, subvenționați în continuare în detrimentul energiei regenerabile, deși toate scenariile arată că vom depăși 1.5 grade Celsius până la jumătatea acestui secol.
În plus, nu au lipsit ocazii când s-a evidențiat că planeta noastră a ajuns să fie segregată în „Nord” și „Sud” din pricina diferențelor de dezvoltare dintre statele lumii și implicit de capacități de a răspunde dezastrelor provocate de schimbări climatice. Anumiți speakeri au scos în lumină „colonialismul climatic” din pricina modului nesustenabil în care exploatate resurse naturale în statele în curs de dezvoltare de către companii din statele dezvoltate, dar și lipsa de acțiune și sprijin care pot provoca un „apartheid climatic”.
Pavilioane și evenimentele adiacente Conferinței – „Acționăm acum!”
În zona dedicată pavilioanelor statelor, grupurilor de țări și diverselor asociații, Conferința oferă spațiu pentru discuții între o gamă mai largă de părți interesante, perspective și schimb de bune practici climatice (lista pavilioanelor din acest an este disponibilă aici). În cadrul acestui forum de interacțiune umanitară, științifică, politică, administrativă și de afaceri, participanții pot descoperi idei valoroase pentru atenuarea și adaptarea la schimbările climatice.
Evenimentele adiacente reprezintă un prilej de vizibilitate al modului în care se implică societatea civilă în negocierile internaționale privind clima și legitimează guvernanța climatică prin promovarea incluziunii. De altfel, aceste evenimente au fost transmise și pe platforma Conferinței.
Avantajul logistic al COP26 a fost acela de a reuni în aceeași locație atât pavilioane și evenimente adiacente, cât și zone de consultări și reuniune, oferind posibilitatea delegaților și negociatorilor statelor de a participa, în limita timpului disponibil, la astfel de discuții.
Sustenabilitatea Conferinței
Există discuții extinse la nivelul UNFCCC pentru a reduce amprenta de carbon a acestor conferințe. Președinția COP26 și-a propus ca evenimentul să fie nu doar unul inclusiv și digital, prin platforma creată special pentru eveniment, ci și unul sustenabil, fiind certificat la Standardul Internațional pentru Evenimente Durabile (ISO20121) și având la baza un Plan de Management al Carbonului.
Astfel, pe lângă facilitarea transportului cu autobuze electrice și trenuri, dintre elementele sustenabile pe care le-am observat integrate în cadrul Conferinței sunt:
- Folosirea hârtiei reciclate pentru imprimarea diverselor documente;
- Oferirea de produse reutilizabile: măști, sticle din aluminiu pentru reumplerea acestora cu apă de la dozatoarele din incintă, pahare de cafea care puteau fi depozitate în coșuri speciale pentru a fi reigienizate;
- Dozatoare mari pentru dezinfectarea mâinilor;
- Alimentele calde servite în incintă erau preparate în special din legume, unele produse local în Scoția (n.n. fish&chips nu a lipsit însă), servite în ambalaje din carton reciclat și cu tacâmuri din lemn; fiecare aliment avea identificat coeficientul de CO2 emis pentru prepararea acestuia
În același timp:
- Existau produse alimentare ambalate în plastic;
- Exista un consum ineficient de energie electrică în anumite spații, în special în sălile în care între anumite ore nu existau niciun fel de întâlniri;
- Au fost oferite și soluții de igienizare în ambalaje mici de plastic
La nivelul participanților, sustenabilitatea Conferinței poate fi fructificată atât timp cât există o bună comunicare din partea organizatorilor pe acest subiect și o conștientizare și internalizare reală a necesității de a reutiliza, refolosi și recicla produsele utilizate.
Text și foto: Maria-Claudia Aaron-Andrieș, consilier pentru afaceri europene, Serviciul Schimbări Climatice, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
Eventualele opinii sau reflecții exprimate în cuprinsul articolului nu reprezintă și nu reflectă poziția Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
[1] Programul ONU pentru Mediu estimează că țările în curs de dezvoltare au nevoie de 70 de miliarde de dolari pe an pentru adaptare, iar această cifră este de așteptat să se dubleze până în 2030.
