Dincolo de bucuria vizuală și înmiresmată adusă de florile lunii mai se ascunde o comoară culinară aromată. Eu tot insist cu „nu există buruieni, doar plante al căror rol nu-l cunoaștem încă“, o vorbă emisă de habar nu am cine, dar care, de când trăiesc în Natură, mi-e motto.
Lista este extrem de lungă, așa că am selectat doar câteva flori, adăugând însă și câteva idei de pregătire.
Ești interesat de foraging? Vezi arhiva completă aici.
Despre păpădie am tot vorbit dar, ce să-i faci, o merită. Este din abundență, este mai peste tot și este ușor de recunoscut. Florile se pot face sirop, dulceață, se pot mura când sunt boboci, se pot usca pentru ceai (atenție, culegeți-le când sunt abia deschise, altfel prin uscare se transformă în puf dacă sunt aproape mature) și se pot „ascunde” în aluat – fiind deosebit de gustoase prăjite.
Vă mai spun și de soc și socată? Doar că se poate face o băutură asemănătoare din liliac, salcâm și din Wisteria.
Micuțele violete sunt apreciate pentru decorarea prăjiturilor. Atât ele, cât și trandafirii și surorile lor sălbatice măceșele, condurul doamnei și Mâna Maicii Domnului.
Printre preferatele mele primăvara se mai numără bujorii, iasomia și florile de măr.
Booon… ce putem până la urmă pregătii din aceste flori?
Cel mai simplu și ca primă etapă de împrietenire și familiarizare cu gustul este să le adăugăm în salate. Pe urmă, tot așa fără mari implicații culinare, este să le uscăm pentru a le pune în ceaiuri. O altă idee la îndemână este să punem flori în formele pentru cuburi de gheață, adăugăm apă sau apă cu lămâie și le punem în congelator. Arată spectaculos în paharul de limonadă.
Din unele flori cel mai des sunt făcute siropuri. Personal de la o vreme fac siropuri la rece. La modul ideal se folosește miere, o altă opțiune e zahărul brun și, dacă nu vă e frică de zahăr, varianta clasică. Într-un borcan generos se pun straturi de plantă și miere/zahăr. Aveți grijă ca plantele să fie bine acoperite. Se pune borcanul închis la întuneric și răcoare, amestecându-se la zilnic cu o lingură de lemn. Cam după o lună zahărul e complet topit. Depinde de câțiva factori, dar undeva după 4-6 săptămâni siropul este gata. Se strecoară și se pune în sticle.
Vorbeam mai sus de decorarea cu flori a torturilor sau prăjiturilor. Pentru asta se pot face „flori zaharisite”. Să știți că e simplu, dar e muncă de chinez bătrân. Florile mici se pot face întregi, iar cele cum sunt trandafiri se fac petalele separat. Avem nevoie de 2 albușuri de ou bătute spumă, zahăr tos sau pudră, o pensetă și o pensulă mică și o tavă acoperită cu hârtie de copt. Se trec florile prin spuma de ou (una câte una dacă sunt genul delicat, oricum nu multe deodată), se copleșesc cu zahăr, se pun la uscat în tavă (minim 12 ore, dar lăsați-le până sunt uscate bine) și se pun în borcane închise ermetic. Se pot păstra câteva luni.
Noi o știm ca socată, dar hai să-i zicem băutură carbogazoasă din flori. Principiul e simplu: apă (2 părți), flori (1 parte), zahăr/miere (1 parte) și zeama de la o lămâie. Se pun împreună într-un recipient suficient de generos de „tip borcan”. Acesta nu se închide cu capac, ci se acoperă cu un material gen tifon. Se amestecă zilnic. După 3-4 zile până în zece, când atinge gradul de aciditate dorit, se strecoară și băutura este gata de pus în sticle închise ermetic de data asta, pentru a se păstra la frigider. Știm cu toții că procesul de fermentare continuă ceva mai lent și după o perioadă nu mai vorbim de o băutură răcoritoare, ci de vin. E bun și ăla, dar se cam lasă cu mahmureală.
Ce ar mai fi? Jeleu de flori. Avem nevoie de 3-4 căni de petale pe care le punem într-un borcan și turnăm peste apă clocotită cât să le acopere bine. Adăugăm și zeamă de lămâie. Lăsăm să se infuzeze bine, bine. Strecurăm, punem lichidul într-o oală la foc mediu și adăugăm pectina. După ce dă în clocot un minut, se adaugă zahărul sau alt îndulcitor. Proporția este 1 la 1 (lichid-zahăr).
Evident, mai sunt și alte posibilități de a integra florile în diverse preparate. Așa, la prima strigare, ar mai fi oțeturi și uleiuri infuzate. Din nou e simplu: se pun în sticle florile acoperite de oțet sau ulei, se lasă la infuzat – la loc întunecat în cazul oțetului și la soare dacă facem ulei, se agită zilnic, iar după minim 3-4 săptămâni se strecoară și se păstrează în sticle întunecate.
Cam astea sunt încercările mele cu flori. Voi cum le folosiți? Ce rețete ne împărtășiți? Ce flori preferați?
Ne găsești și pe:
- pagina de Facebook Micile Bucurii
- grupurile Micile Bucurii – etic sustenabil holistic și Loc de Troc
Planșe plante: Deutschlands Flora in Abbildungen și Flora von Deutschland Österreich und der Schweiz, librăria digitală gratuită www.biolib.de
Fotografii: @cottonbro, @karolina-grabowska via Pexels; Monica Techirdalian
