În cadrul articolelor din secțiunea schimbări climatice, oferim deseori informații și statistici la nivel global. Totuși, ne-am dorit să analizăm și situația din țară. În efortul de a face lumină asupra stării sustenabilității mediului în România, am discutat cu Raul Pop, fost secretar de stat la Ministerul Mediului și ONG-ist de mediu de peste 15 ani.
Conversația noastră a acoperit o serie de subiecte presante, inclusiv percepția asupra economiei circulare în România, situația actuală privind depozitele ilegale de deșeuri și impactul politicilor și inițiativelor implementate pentru a aborda deșeurile de plastic. Am analizat de asemenea eficacitatea Legii compostului, provocările cu care se confruntă în reducerea deșeurilor și rolul materialelor plastice biodegradabile.
În plus, am explorat aplicarea principiilor economiei circulare pentru a reduce deșeurile de plastic și a promova practicile durabile, examinând modul în care problema poluării cu plastic se leagă de obiective mai largi de dezvoltare durabilă, cum ar fi acțiunea climatică și conservarea biodiversității.
Expertiza și cunoștințele lui Raul Pop oferă îndrumări valoroase atât pentru factorii de decizie politică, cât și pentru indivizii care fac un efort pentru un viitor mai ecologic și mai durabil în România.
Cum e percepută economia circulară în România în momentul de față?
Ca un subiect la modă, foarte bun să dai bine în conferințe cu exprimări bombastice, dar fără conținut (gen „sustenabilitatea/responsabilitatea/circularitatea… e în ADN-ul nostru”). În realitate, majoritatea emițătorilor de opinii confundă economia circulară cu reciclarea sau, și mai rău, cu economia anti-circulară cum e, spre exemplu [co]incinerarea deșeurilor. Nimeni nu măsoară, nimeni nu compară date, nimeni nu evaluează progresul temei sau performanțelor.
Din fericire, însă, anumite abordări de economie circulară se întâmplă deja de facto, chiar fără a fi denumite așa, sub forma unor eforturi conștiente și premeditate de reducere a risipei de materiale, energie, bani.
Care este situația actuală în ceea ce privește depozitele ilegale de deșeuri?
Încă mai avem probleme, însă sunt în curs de remediere mai ales dacă vorbim despre depozitele neconforme (dar cunoscute), gen vechi gropi de gunoi încă neînchise. Probabil într-un an, doi, vom scăpa de ele prin implicarea mai fermă a Statului.
Avem însă o problemă mult mai răspândită cu depozitele necunoscute și nemonitorizate, cum sunt abandonurile de deșeuri pe câmpuri, ape, păduri etc, unde nu știm nici cum stăm – în afara a ceea ce constatăm cu ochii și nările noastre la fața locului – și, cu atât mai puțin, cum rezolvăm problema. Discrepanțele din cifrele oficiale ne indică un volum aproximativ de 1 milion de tone pe an care ne scapă din sistem și ajung abandonate pe te-și-miri-unde.
Ce politici și inițiative a implementat România pentru a reduce deșeurile de plastic și ce impact au avut acestea?
Cred că cea mai importantă măsură sistemică este taxarea plasticului nereciclat din ambalaje, prin așa-numita contribuție la Fondul pentru mediu. Nu numai că descurajează punerea ambalajelor de plastic pe piață și direcționează resurse financiare spre „vânarea” acestuia pentru a fi dus la reciclare, însă prin caracterul fiscal al acestei obligații ne dă și date de lucru și modalități foarte robuste de verificare și monitorizare a cantităților.
Deocamdată, însă, ne ajută mai degrabă să vedem cât de slab stăm la capitolul ăsta, ceea ce e – totuși – un pas înainte prin comparație cu deșeurile abandonate sau deșeurile de materiale de construcții, de pildă, unde nici nu știm #CumStam.
Legea Compostului a intrat în vigoare încă din 2021. Cât de bine este implementată?
Aproape invizibil. În afara unui număr de cazuri la nivel național care se pot număra pe degetele unei mâini, nu există eforturi semnificative de direcționare a deșeurilor biodegradabile către compostare. Cei care fac deja compostare de câțiva ani au identificat diverse soluții logistice și juridice prin care să construiască această activitate.
De exemplu, un procedeu disperat, dar funcțional este certificarea materialului rezultat prin compostare prin intermediul unor laboratoare acreditate în alte state, pentru a putea fi comercializat în România. Statisticile europene ne arată că România reciclează (inclusiv prin compostare) sub 12% din deșeurile pe care le generează, față de o medie europeană de peste 50%.
Află de aici totul despre compost: ce este, cum se realizează și ce avantaje are?
Care sunt unele dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă România în reducerea deșeurilor (de plastic, dar și în general) și cum pot fi abordate?
Aplicarea neconsecventă și insuficientă a legislației, în lipsa unui sistem și a unei deprinderi/proceduri de a lucra cu date statistice. De asemenea, avem probleme foarte mari cu colaborarea între organele de control cu atribuții diferite. În cazul eliminării pungilor de plastic sau a articolelor din plastic de unică folosință, spre exemplu, controalele în piețe și alte locuri de vânzare – de unde aceste articole ar trebui eliminate – sunt cel mult mediocre (spre inexistente).
Care este părerea dumneavoastră despre materialele plastice biodegradabile?
Cred că este o soluție mai puțin dezirabilă decât o politică și măsuri concrete a reducerii plasticului de orice fel. În cazul biodegradării plasticului, aceasta se întâmplă doar dacă produsul respectiv, când devine deșeu, ajunge la locul potrivit în funcție de compoziția sa chimică și, mai ales, de modul în care se comportă deșeul respectiv în procesul de biodegradare.
Dacă, spre exemplu, are nevoie de condiții speciale de presiune, temperatură, umiditate pentru a se descompune într-o materie inofensivă față de mediu, degeaba ducem plasticul biodegradabil într-un depozit „normal” de deșeuri. Așadar, logistica și responsabilitățile individuale legate de deșeurile respective sunt la fel de importante ca tipul de polimer sau tehnologia utilizată.
Cum pot fi aplicate principiile economiei circulare pentru a reduce deșeurile de plastic și pentru a promova practici sustenabile?
Acolo unde chiar nu putem renunța cu totul, avem nevoie de produse cu o durată de utilizare cât mai mare astfel încât o resursă naturală, odată extrasă, să continue să genereze utilitate pentru cel care deține produsul fabricat din această resursă.
Cu alte cuvinte, trebuie să gândim produsele și serviciile astfel încât să reducem risipa până la eliminare, iar asta poate implica inclusiv obiceiuri de consum și proceduri de utilizare diferite.
Spre exemplu, o cale de schimbare a obiceiurilor de consum ar putea fi încurajarea închirierilor de echipamente în locul vânzării lor, fiind astfel folosite de mai multe persoane sau organizații.
Știi care e diferența dintre economie circulară și economie liniară? Am explicat pe larg în acest articol.
Cum poate fi legată problema poluării cu plastic de obiective mai largi de dezvoltare durabilă, cum ar fi acțiunea climatică și conservarea biodiversității?
Producția de plastic, transportul, utilizarea, reciclarea – toate generează impact climatic concretizat în emisii de carbon. Acestea, mai departe, generează schimbări climatice care, la rândul lor, generează impact asupra biodiversității.
Din alt punct de vedere, extinderea activităților umane, în special cele bazate pe resurse naturale relevante din punct de vedere a amprentei la sol – fie că vorbim despre extinderea așezărilor umane, a culturilor productive, a carierelor, minelor, drumurilor pentru transport sau tranzit -, toate se extind în detrimentul habitatelor naturale care, în schimb, se reduc fizic și pur și simplu se diminuează condițiile de păstrare a unor specii de floră și faună.
Ce rol credeți că ar trebui să joace guvernele în abordarea problemei poluării cu plastic?
Reglementare, monitorizare și control. Guvernele, cel puțin teoretic, nu ar trebui să desfășoare activități economice semnificative sau, dacă o fac, ar trebui să se supună acelorași rigori de mediu ca și restul agenților economici, cetățenilor, instituțiilor punctuale.
La Guvern și structurile sale – în orice țară – se întâlnesc provocările din diverse domenii de activitate, uneori contradictorii și acolo trebuie găsite soluțiile de păstrare sau ridicare a nivelului de trai fără a distruge sau periclita diverse habitate, specii, strat de ozon etc.
Ce pot face indivizii când întâmpină campanii de tip greenwashing?
Să boicoteze produse, să expună cazurile de publicitate mincinoasă, să deschidă afaceri care să ofere alternative ecologice la produsele pe care le suspectează că au impact negativ de mediu (chiar dacă pretind altceva).
Dar, înainte de toate, ar fi util să studieze puțin subiectul pentru a ști să îl recunoască atunci când îl întâlnește în realitate și a evalua gravitatea acestuia pentru a-și dimensiona propriile măsuri de combatere, intervenție, expunere publică a imposturii.
Îți recomandăm să citești și articolul Ce înseamnă greenwashing și cum putem combate fenomenul
Ți-a fost de folos acest interviu? Micile Bucurii este un ONG pe deplin independent care depinde de implicarea membrilor.
Ne poți susține prin:
- donație unică direct în contul bancar: RO82 BACX 0000 0021 0191 9001 – cont in lei sau RO55 BACX 0000 0021 0191 9002 – cont in EUR
- redirecționarea impozitului pe venit dacă ești persoană fizică
- redirecționarea impozitului pe venit sau profit dacă ești persoană juridică
- Patreon
- Buy me a coffee
Surse foto: arhivă personală Raul Pop
Autor: Alina Neamțu
