Trebuie să recunoaștem: să ai un stil de viață cât mai aproape de zero waste este dificil din multe puncte de vedere. Este nevoie să-ți rezervi suficient timp documentării, să cauți constant surse sigure pentru informațiile relevante, pentru că nimeni nu ți le oferă pe tavă. În același timp, trebuie să îți schimbi obiceiurile de consum astfel încât să fie aliniate cu valorile tale. Nu în ultimul rând, e necesar să te adaptezi constant, să ieși din zona de confort și să faci unele compromisuri. Situația devine și mai greu de gestionat atunci când adăugăm în ecuație și un copil – sau chiar 2-3.
Pentru mulți părinți, ideea de a-și crește copiii în mod zero waste – sau cel puțin fără plastic – pare o misiune imposibilă. Doar în primul an de viață bebelușul are nevoie de aproximativ 2500 de scutece, fiecare dintre acestea având nevoie de sute de ani pentru a se descompune. Sunt folosite și multe plastice de unică folosință, precum pungile sau șervețele umede, iar jucăriile cele mai populare sunt confecționate din același material problematic.
Există însă părinți care dovedesc că zero (sau mai bine zis low) waste parenting este un vis realizabil, dacă există dorința de a face o schimbare, alături de răbdare și multă organizare. Unul dintre aceștia este Alina Vișan, cu care am discutat despre provocările pe care le-a întâmpinat familia sa cu 3 copii – și despre soluțiile găsite.
De cât timp ești interesată de un stil de viață zero waste? Aveai această „pasiune” și înainte de copii?
Pentru mine a fost întotdeuna mai normal să folosesc ceea ce am deja. Multe lucruri de care se vorbește acum eu le faceam și înainte, iar asta e minunat. Mă simt validată, acum găsesc mulți oameni care rezonează. Mulți vin și din partea asta, a trendului, care până la urmă e binevenit. Ne îndreptăm spre o direcție sustenabilă, nu prea funcționează altfel.
De exemplu, eu mereu fugeam de mall-uri, nu le suportam energia. De Crăciun inventam cadouri ca să scap. Tot anul aveam diverse proiecte, iar de sărbători îmi luam 2 săptămâni liber în care stăteam în pat și făceam origami sau tablouașe, inventam tot felul de cadouri ca să nu mă duc să consum, să cumpăr. Dar asta era o ciudățenie, cine făcea în 2005 asta? Acum că a devenit trend, nu mi se mai pare ciudat să vorbesc de cadouri făcute în casă.
Citește și: Plastic free, de la nevoie la tendință
Te-ai pregătit pentru parenting zero waste înainte de copii sau pe parcurs?
Odată cu nașterea lui Aron (cel mai mic copil, n.red) am creat, ca să mă impulsionez pe mine, un cont de Instagram în care să îmi notez lucrurile pe care le descopăr în direcția asta. La Sasha (copilul mijlociu, n.red) am făcut-o din bun simț și sunt sigură că am salvat foarte multe. Cu contul de Instagram nu am vrut să îmi iau un rol salvator, nu îmi propun să salvez planeta. Sunt și motive egoiste în spate: de a-mi fixa mie noutățile pe care le aflu, odată ce le pui oficial pe pagina ai altă asumare, altfel se așează în minte.
În primul an de viață al copilului, toată lumea îți spune că ai nevoie de foarte multe lucruri. Observam isteria mamelor legată de cumpărături și m-am detașat de treaba asta. Pentru mine mămici low waste înseamnă să temperezi puțin frica pe care se creaza marketing. Vrei să fii o mamă bună și te gândești că ești neștiutoare, mai bine să ai mai multe decât să te prindă ceva nepregătită. Cu Sasha, a funcționat foarte bine, nu am făcut consum excesiv, doar că la Aron mi-am propus să o fac mai profesionist, chiar să renunț la niște lucruri complet, să schimb niște obiceiuri care sunt împământenite la 90% din familii.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat?
Provocările vin în funcție de priorități. Eu pot să pun ca prioritate low waste-ul, dar trebuie să fiu atentă să nu mă păcălesc singură și să uit că bebelușul sau copilul e cel mai important. Un exemplu concret ar fi atunci când copilul are un „accident”. Ăsta e un moment în care eu prioritizez emoția lui: să nu fie rușinat de momentul respectiv, să înțeleagă ce s-a întâmplat, să nu îi dau o importanță prea mare, prea mult shame din perspectiva faptului că trebuie să consumăm o pungă pentru pantalonii murdari. E o situație de criză în care trebuie imediat să mă ajustez.
O altă provocare la mine sunt scutecele de unică folosință. Eu de aici am pornit, nu am vrut să mai consum atâtea scutece și mi-am dat seama că e o problemă care ține de mine, de cum mă organizez eu. Am vrut să mă educ, să mă antrenez în a avea scutece textile, dar nu pot să îi pun la vârsta asta (4 luni, n.red). E prea mic să înțeleagă. Iar dacă el nu înțelege că se irită pentru că eu o fac pentru mediu, mai bine nu. Mai bine fac eforturi în alte domenii, unde impactul uman nu e atât de mare. Mai bine îmi asum un consum în primele luni, dar plantez niște semințe de oameni sănătoși emoțional. E o chestiune de termen scurt vs termen lung.
Cum ai ales scutecul potrivit?
M-am gândit așa: iei un scutec și din ce punct de vedere îl analizezi? Al contactului cu pielea bebelușului sau al momentului când îl dai jos de pe bebeluș și ajunge în mediu? Sau din punct de vedere al momentului când a fost produs, în raport cu mediul? Le-am luat pe toate în calcul și impactul cel mai mic (incluzând dezvoltarea emoțională a copilului) consider că îl are Zuluff. Câtă vreme bebelușul nu înțelege din experiența scutecelor reutilizabile nimic constructiv și doar se irită și stă ud non stop, nu văd de ce aș face-o cât timp există Zuluff și alte scutece care sunt parțial biodegradabile, compostabile și așa mai departe.
La Sasha așteptam ceva din exterior, să mă duc la orice magazin și să găsesc un scutec ok. La Aron am vrut să găsesc eu soluții, să fac un efort. Culmea e că între timp e mai ușor, au apărut variante și la Bebe Tei, poți să faci comandă oricând, lucrurile se mai schimbă.
Citește și: Biodegradabil vs compostabil vs reciclabil: care e diferența?
Ca părinte, încerci să îți crești copiii după valorile tale. Cum reușești să îl ții departe de tentații? La grădiniță sau la joacă vede tot felul de plastice, ambalaje, jucării etc.
Ai fi surprinsă câte lucruri sunt deja împământenite când merge la grădiniță. Primii 3 ani din viață sunt cruciali, la grădiniță învață mai mult comportamentul social. Dacă eu mă duc la supermarket și cumpăr totul în plastic, nu pot să mă aștept să nu înțeleagă că așa e viața. Dacă mă duc săptămânal la un magazin zero waste, va învăța asta. Dacă eu fac efortul, nu o fac doar pentru mine, ci și pentru o viață care acum se formează. Când apar tentațiile, lui îi va fi mai ușor.
Tentațiile eu le văd așa: trebuie să le încerce, dar trebuie găsit momentul potrivit. Important e ce fac eu în perioada când nu își poate pune întrebări. Dacă e la „vârsta de ce-urilor” înseamnă că deja poate să înțeleagă anumite lucruri și atunci trebuie lăsat să le încerce. Nu trebuie să ia de bun ce spun eu, trebuie să pună totul sub semnul întrebării și să experimenteze.
Cu snacks-urile cum te descurci?
Acasă noi mai mâncăm „porcării”. Nu suntem extremiști, suntem foarte atenți la un echilibru. Consider că dacă pui semințele unui copil cu respect față de corpul lui, el își va respecta și mediul în același timp. Copilul în primul an își poate forma „addictive brain”, partea stimulată cu zahăr, cu ecrane, tot ce poate crea adicție și care poate aduce în corp plăcerea venită din exterior. Dar corpul nostru are posibilitatea să își creeze fiziologic plăcerile fără factori externi. Când corpul se obișnuiește să secrete serotonină, oxitocină și dopamină singur, n-o să fie dependent de surse din afară. El poate experimenta cu pufuleți, cu dulciuri, dar nu va fi atât de atras de ele pentru că nu a primit de la început supraexcitatori.
Cum gestionați cadourile de la familie și prieteni?
Cu bunicii am avut o perioadă foarte lungă în care am discutat despre ce pot cumpăra copiilor. Pentru fiecare familie e altfel, sunt subiecte sensibile care pot răni. Au fost etape în care ziceau „eu o să îi iau astea pentru că îmi face mie plăcere, dacă voi nu vreți, nu i le dați.” Trebuie să explici că vrei să schimbi niște lucruri în primul rând la tine, iar ei trebuie să se adapteze, să accepte schimbările, apoi să se schimbe pe ei însiși. Trebuie să explici motivele pentru care faci asta, să îi rogi să nu cumpere chinezării, să se gândeascaă la durabilitatea jucăriei, la experiența pe care o are copilul în mod direct.
Acum am ajuns în punctul în care unul din bunici în mod special a început să citească despre asta. Pentru mine e fabulos! Acest bunic ne trimitea înainte pachete prin curier cu tot felul de jucării, acum chiar cumpără ce aș lua eu, e un real ajutor. E o călătorie și trebuie luată ca atare. Nu înseamnă că dacă acum e într-un fel, o să fie așa și peste jumătate de an. E bine să îți faci planul și să stick to it, să povestești tuturor că vrei să renunți la plastic, de exemplu. It takes time, dar evoluția există.
Link-uri utile pentru zero waste parenting
- Grădinița Bergman din nordul capitalei, unde este înscris unul dintre copiii Alinei
- Magazinul Zero Waste din București, unde familia Alinei face cumpărăturile săptămânale
- Scutecele Zuluff pe care le folosește mezinul
- Grădina Molcom, care colectează compost
Sursă foto principală: Tara Winstead, pexels
