Trăim într-un context în care în jur ni se arată că avem nevoie de mai mult ca să ne fie mai bine. Din păcate, printre cei mai expuși sunt copiii. Cum putem gestiona această situație? Îi putem învăța pe cei mici că less is more?
Diana Ghindă a început să fie preocupată de sustenabilitate când a participat la prima ediție Let’s Do It, Romania! și a realizat cât gunoi producem. Mai mult, și-a dat seama că el rămâne în natură pentru că în România se reciclează foarte puțin spre deloc. Astfel, a început să recicleze diverse materiale, iar după câțiva ani a adoptat încet-încet și alte obiceiuri mai sustenabile. De la sacoșele de pânză pentru cumpărături și săculeții pentru fructe și legume la eliminarea obiectelor de unică folosință și evitarea transportului cu mașina, Diana se află constant pe drumul către un stil de viață mai prietenos cu mediul.
Începând din martie 2020, când a petrecut mai mult timp în casă, a observat cât de mult gunoi și câte sacoșe cu lucruri reciclabile încă produce familia sa. De atunci a accelerat schimbările de comportamente astfel încât să trăiască mai simplu, să nu mai aibă nevoie să sorteze pentru reciclare. Copilul său avea atunci 5 ani și a devenit repede interesat de această temă. Iată cum a reușit Diana să ducă o viață cu mai puțină risipă și cu mai multă bucurie în activitățile cu familie.
Cum explicăm copiilor că nu toate ne sunt necesare?
Cel mai simplu mod pe care l-am descoperit până acum de a vorbi cu copilul pe această temă a fost să facem diferența între nevoi și dorințe. Avem nevoie să dormim, să mâncăm, să facem mișcare, să avem grijă de sănătatea noastră, să respirăm, să ne îmbrăcăm și să ne încălțăm potrivit cu vremea și contextul etc.
Dorințele sunt lucruri de care nu avem neapărat nevoie și copilul a înțeles că încă un Lego sau încă o jucărie de plastic văzută la un magazin oarecare e o dorință, nu o nevoie.
Bugetul pentru nevoi este gestionat de noi, părinții, bugetul de dorințe e mai mult la el în pușculiță, plus cadouri de ziua de naștere, Crăciun și alte momente de sărbătoare de peste an.
Te-ar putea interesa și: Interviu cu Romina Roșu. Cum ne ajută simplificarea și organizarea locuinței
Roboței, plastilină, curse de mașini și gadget-uri – în perspectiva ta, cum și ce alegem astfel încât să găsim un echilibru?
Ce am reușit până acum să facem a fost să stabilim câteva principii: alegem jucării cu durată de viață mai lungă, bugetul pentru jucării e în categoria dorințe și trebuie să aleagă cum îl cheltuie, periodic trecem prin toate jucăriile și el alege ce jucării „i-au rămas mici” și le donăm/le facem cadou/le reciclăm.
Pentru gadgeturi încă nu a venit vremea potrivită să îi luăm ale lui, folosește pickup și viniluri cu povești, o tabletă care deja exista în casă pentru desene animate, radio pentru muzică și uneori un telefon vechi fără cartelă pentru poze sau filmulețe.
Pe lângă jucăriile fizice, generațiile de azi au acces și la multe jocuri digitale sau aplicații – unele menite să educe, altele doar de entertainment. Într-un viitor tot mai tehnologic și digital, cum putem gestiona accesul copiilor?
La gadget-uri e cu ceva proteste în ultima vreme pentru că are colegi și prieteni care deja au telefoane mobile, jocuri pe calculator și alte gadget-uri. Mai apar din când în când proteste și la programul de desene animate.
Îi citesc recomandări de folosire a tehnologiei pe vârste și, chiar dacă nu e bucuros, simt că înțelege că alegem ce considerăm că e mai bine pentru el. Cred că decizia ține de vârsta copilului și de ce consideră fiecare familie că e potrivit. Noi am ales mai minimalist.
Vorbim despre simplitate, despre o mai bună organizare a spațiului. Cum ai reușit să organizezi camera copilului?
În primii 5 ani ne-a ieșit destul de bine 🙂 Pat, dulap de haine, un covor cu pistă de mașinuțe ca să fie și de joacă, rafturi pentru cărți, rafturi cu cutii pentru jucării, o măsuță cu două scăunele pentru activități. De patru ori pe an luăm toate lucrurile lui la rând și vedem dacă „îi mai vin sau i-au rămas mici’’, dacă încă le folosește, dacă ceva trebuie reparat, dacă vrea să dea ceva din ele.
Până la un an am făcut eu acest lucru, de la un an îl facem împreună, de obicei la schimbarea anotimpurilor, când probează tot și dăm ce i-a rămas mic. Ocazie cu care camera lui revine la o formă mai organizată.
În ultimul an și jumătate, începând din lockdown, organizarea în camera lui devine tot mai provocatoare: a stat mult mai mult în casă față de primii 5 ani, așa că am tot adăugat lucruri pentru activități în casă: tablă de scris, mai multe board games, arts & crafts, instrumente de scris și desenat, multe seturi de Lego. Cu cât stăm mai mult afară, cu atât camera e mai organizată, cu cât stăm mai mult în casă, cu atât se umple camera lui de creații și construcții. Deci uneori ne iese, uneori nu. Vin sărbătorile și va fi un prilej bun să reorganizăm înainte să decorăm.
Te-ar putea interesa și: Zero waste parenting, o misiune realizabilă
Știu că încurajezi valori cât mai sustenabile în familia ta – cum ai vorbit cu cel mic despre sustenabilitate și despre simplitate?
Observ că la copilul meu e super important ce vede că facem noi, adulții, și ce aude de mai multe ori. Așa că alegem câte un obicei și vorbim despre el, de ce e important, la ce ajută și începem să îl practicăm împreună și destul de repede copilul îl preia. Dacă doar vorbim are mai puțin impact.
Un exemplu simplu este pachețelul pentru școală. Am stabilit de la început că nu va folosi șervețele de hârtie și șervețele umede, ci vom alege o soluție mai sustenabilă, mai prietenoasă pentru natură și planetă. Am dat cu el comanda de șervețele reutilizabile, am ales împreună lavete pentru șters masa, șervețele pentru prânz, dezinfectant și am inclus în ritmul pregătirilor pentru școală pachețelul cu șervețele, înlocuit șervețelele folosite, reumplut sticluța cu dezinfectant.
Copiii sunt foarte ușor influențați de cei din jur (copiii de la grădi, de la locul de joacă) – cum ai limitat această influență și găsit echilibrul pentru el?
Îi spun mereu că fiecare familie alege ce crede că este mai potrivit pentru copilul lor și că în familia noastră noi alegem aceste lucruri. Astfel încât nici să nu judece ce fac alți copii, nici să nu se simtă ciudat că familia lui alege niște lucruri poate diferite.
Avem norocul să avem aproape mulți membri în familie și prieteni care au alegeri de viață sustenabile similare și atunci copilul recunoaște în medii familiare aceleași comportamente: multe obiecte reutilizabile și foarte puțin spre deloc lucruri de unică folosință, cumpărături fără ambalaje sau cu minim de ambalaje, acumulatori în loc de baterii, cât mai puțin plastic, reciclare etc.
Se aproprie sărbătorile așa că cei mici, în general, fac liste către Moș și primesc cadouri de la mai mulți membrii ai familiei. Ai reușit să menții un echilibru astfel încât să nu primească prea multe sau chiar lucruri/jucării de care consideri că nu are nevoie?
Da, am povestit cu familia de când era foarte mic, facem liste împreună, primește în general cărți, haine, jucării care pot fi utilizate pe termen mai lung (board games, jocuri educaționale, jucării de construcție), fructe și dulciuri. Tot mi se pare că are prea multe jucării, însă mai are puțin din copilăria cu jucării, așa că încerc să fie un echilibru între copilărie și simplitate. Plus suficiente experiențe, timp de calitate și joacă, astfel încât să valorizeze relațiile mai mult decât cadourile/obiectele. Am povestit despre cele 5 limbaje ale iubirii și cum cadourile în obiecte și bani sunt doar unul din felurile în care ne manifestăm afecțiunea pentru oamenii dragi.
În contextul simplității, este necesar să vorbim cu cei mici și despre finanțe – ai discutat despre acest aspect cu cel mic? Cum ai explicat resursele și finanțele?
Ne-au ajutat conversațiile despre diferența dintre nevoi și dorințe. Bugetul de nevoi e gestionat de părinți, pentru dorințe are un buget al lui, dacă are o dorință care este mai scumpă strânge bani pe un termen mai lung.
Ai 2-3 sfaturi pentru părinți despre cum pot îi pot educa pe cei mici către un stil de viață mai echilibrat, mai simplu?
Cred că fiecare familie e diferită și alege ce e mai bun pentru copilul/copiii lor și de asta mi-e greu să dau sfaturi. Ce observ în multe familii e că foarte ușor copiii preiau ce văd în familie, deci cred că cel mai simplu este de ales în fiecare familie câteva obiceiuri de practicat împreună. Dacă în familie copilul învață să aleagă lucruri mai trainice, să nu risipească, să aprecieze natura, să se încadreze în bugetul lui, să reutilizeze, să recicleze etc. va face acele lucruri pe termen lung.
Pentru noi e o mare bucurie să testăm și să vedem ce se potrivește cu familia noastră și să alegem împreună. Suntem încă departe de obiectivul nostru de zero waste (îi spunem „o casă fără coș de gunoi”), dar cu fiecare lună și fiecare nou obicei integrat suntem mai aproape. E un proces de învățare și transformare care la noi a început observând ce aruncăm și fiind curioși cum putem găsi variante în care să trăim cu mai puțină risipă și mai mult respect pentru planetă, mai puțin timp la cumpărături și mai mult timp cu prieteni și familie, mai puține obiecte și mai multe experiențe/activități care să ne aducă bucurie.
Ce pot spune după ce în ultimul an și jumătate am implementat accelerat astfel de obiceiuri este că procesul de transformare este foarte frumos pentru noi ca familie și că le doresc familiilor care fac lucruri similare să se bucure și de proces și de rezultatul lui, indiferent cum arată un stil de viață mai echilibrat, mai simplu pentru fiecare.
Ne găsești și pe:
- pagina de Facebook Micile Bucurii
- grupurile Micile Bucurii – etic sustenabil holistic și Loc de Troc
Surse foto: Pexels, arhivă personală Diana Ghindă
