Teodora Rădulescu susține și facilitează spații transformative în care oamenii au posibilitatea de a experimenta o conexiune profundă și înțelepciunea colectivă. Ea conectează indivizii cu sinele, cu comunitatea locală și cu scopul planetar. Designer profesionist, profesoară de permacultură, facilitator de Sociocrația 3.0 și Dragon Dreaming, Teodora lucrează cu instrumente de ultimă generație pentru a împuternici oamenii, grupurile și organizațiile să își elibereze potențialul colectiv, să se conecteze și să creeze. Ea își aduce cunoștințele și abilitățile din lumea Ecovillage și a Comunităților Intenționale, unde a călătorit și trăit timp de 10 ani.
În contextul schimbărilor climatice, abordarea ta este holistică. Ne poți spune mai multe despre ce implică?
După ce am instalat drept co-fondator 2 asociații cu background în ecologie în România, am realizat că mulți oameni, inclusiv eu la acel moment, lucram dintr-un punct interior de deficit. Voiam să salvez planeta, să îi învăț pe alții cum se face – dar eu eram pe punctul de burnout.
Încet-încet, mai ales trăind în comunități, am înțeles complexitatea inter-relațională a vieții – că totul are un input și output, că nu pot să operez pe un rezervor gol.
Citește și: Economie circulară vs economie liniară: care e diferența?
E valabil mai ales în ceea ce privește activismul ecologic. Am înțeles că am nevoie să-mi dezvolt o ecologie interioară înainte de a mă preocupa de cea exterioară. Astfel am de unde oferi în interiorul meu – mai ales că aceste schimbări sunt de lungă durată. Este un maraton, nu un sprint.
Ce înseamnă o comunitate intențională?
Comunitățile intenționale sunt, pentru mine, adevărate insule ale normalității. Îmi place să le numesc astfel, fiind locuri în care normalul nu este normal. Aici, conceptul de normalitate devine mult mai natural. Deciziile sunt luate în grup, conflictele se rezolvă, devenim autosuficienți, ne creștem singuri hrana. Reducem amprenta de carbon colectiv și consumăm mai puțin plastic împreună. De exemplu, cumpărăm orez la saci de 50 kg pentru toată comunitatea.
Ne găsești pe:
- pagina de Facebook Micile Bucurii
- grupurile Micile Bucurii – etic sustenabil holistic și Loc de Troc
O comunitate intențională funcționează pe ideea: ce putem face împreună în fața schimbărilor climatice și a problemelor cu care ne confruntăm? Ce acțiuni radicale, colective, conectate la inimă și minte putem întreprinde pentru a produce schimbarea?
Cum a fost pentru tine adaptarea de la oraș la comunitate?
Dintr-un punct de vedere, a fost ușor la început pentru mine, pentru că am pornit dintr-un spațiu de durere personală foarte intensă. Când mergeam pe străzile din București, pur și simplu nu mai puteam să mă conectez cu oamenii. Vedeam doar consumatori, în jurul meu erau doar gunoaie, aveam impresia că mulți dintre prietenii mei ignorau toate problemele pe care eu le vedeam și mă simțeam foarte singură în durerea mea. Mi-am dat seama că nu mai puteam să suport faptul că era prea mult plastic, gunoi peste tot, poluare, boală. La nivel fizic, simțeam durere și disperare.
Eu sunt o fire ambițioasă și radicală și am realizat că durerea mea mă motivează să iau acțiune. Am urmat un curs de permacultură, iar apoi am primit invitația de a mă muta în comunitatea Aurora, la țară. Pentru mine, durerea a fost catalizatorul care m-a determinat să rezist, iar apoi mi-am dat seama că nu am nevoie de foarte multe lucruri. Mi-am dat seama că eu am nevoie de soare, aer curat, apă curată, prieteni, bucurie, mâncare curată și de fapt asta este lumea pe care vreau să o creez.
Însă o comunitate intențională nu înseamnă neapărat să ne mutăm cu toții în munți, să cărăm apă și să nu mai vorbim cu nimeni, să renunțăm la pantofi etc. Aceasta poate avea loc și la nivel urban. Comunitatea intențională înseamnă să avem intenția de a ne conecta, în domeniile care ne interesează, să avem spații de dialog și discuție și să acționăm împreună ca un colectiv. Un exemplu în acest sens sunt grădinile urbane de permacultură.
Schimbările climatice pot fi văzute și ca o cale prin care individul poate să evolueze spiritual. Cum este posibil acest lucru?
Prin realizarea că fiecare dintre noi face parte din ceva mult mai mare decât el însuși. Că suntem în relație constantă cu pânza vieții – co-creatori ai realității pe care o dorim.
Că nu suntem niciodată singuri, chiar dacă asta simțim. Suntem înconjurați de o abundență vie care pornește de la natură. Noi fiind natura însăși, ne putem conecta la această energie abundentă doar prin a o simți. A simți că facem parte într-adevăr din această lume și această planetă – ca ființe umane și ca ființe pe acest pământ.
Practicile budiste ne învață și ne arată compasiunea pentru toate ființele vii. Acest lucru ne ajută să interpretăm viața mai degrabă ca pe un proces în loc de un obiectiv.
Citește și: Ce înseamnă greenwashing și cum putem combate fenomenul?
Meditația ne ajută să dezmembrăm șabloane vechi de timp competitiv și ne ajută să trăim în inima noastră, servind ca un fundal de iubire și colaborare cu toată natura din jurul nostru.
Planeta și viața sunt inteligente și de sine stătătoare, sunt interconectate și vii.
Care sunt principiile Deep Ecology, pe înțelesul tuturor?
Pe scurt, deep ecology înseamnă:
- Aceasta lume, planetă, este vie.
- Experiența noastră în momentul în care simțim durere față de lumea în care trăim reprezintă capacitatea noastră imensă de a susține emoții puternice, dar și blânde – precum compasiunea și iubirea. Înseamnă că îți pasă. Ne putem simți blocați acolo.
- Pentru a ne debloca emoțional, durerea noastră față de Pământ nu numai că trebuie văzută și auzită, ci și experimentată.
- Avem nevoie de spații colective unde aceste lucruri pot avea loc. Unde dorința noastră de schimbare provine dintr-un spațiu lăuntric de claritate și aliniere, nu dintr-un spațiu de durere, mânie și supărare. Acest lucru nu este sustenabil și nu creează comunități reziliente și înfloritoare în jurul nostru.
- Când ne conectăm la durerea personală ne conectăm și la cea colectivă. Atunci acțiunea este naturală pentru că provine dintr-un spațiu de respect și protejare a vieții în sine. Astfel ne putem exprima iubirea față de Pământ și acesta va fi catalizatorul nostru pe termen lung.
Permaculture design, Sociocracy 3.0, ecovillage-uri – ce sunt și cum pot fi înțelese de publicul larg?
Acestea sunt comunități globale care activează local și răspund la provocarea schimbărilor climatice.
Fiecare din metodele menționate sunt filosofii practice în sinea lor. Ecovillage life sau satele ecologice intenționale reprezintă un proces complex și de lungă durată a unei modalități de trai în conexiune cu natura și nu împotriva ei. Deci un ecovillage nu are o singură practică, ci o multitudine de practici și procese sociale, economice, ecologice etc.
Cum le putem integra în viața noastră este să începem să le învățăm. Să înțelegem complexitatea sistemică și cum aceasta apare ca tip șablon în cultura în care ne aflăm.
Cum ne putem implica cu toții să facem o schimbare colectivă, mai ales dacă locuim în oraș, nu într-o comunitate?
Acesta este cu adevărat un vis pe care cu toții îl avem, mai ales când auzim „you have to act now” în contextul activisului climatic. Pentru mine, lucrurile nu sunt atât de radicale și aș vrea să atrag atenția asupra unui moment de prezent. Există stres, foarte multe informații care ne bombardează, multă nesiguranță și instabilitate – iar toate acestea pot duce în două direcții: unde fug sau cum pot să schimb eu totul?
Invitația mea este să ne întoarcem la momentul prezent, să gândim ce simțim aici și acum, ce pot să fac aici și acum cu ceea ce am. Cred că așa se va crea schimbarea. Nu cred că toți trebuie să ne mutăm la țară sau în comunități intenționale. Dorința mea este să fim cu toții mai conectați la noi înșine, la spațiul comun pe care îl împărtășim, la impactul pe care îl avem pe această planetă mare. Există o mantră în deep ecology: dacă mi-aș imagina că planeta este o ființă vie pe care o doare, m-aș mai comporta la fel? Deep ecology invită oamenii la acțiuni aliniate cu valorile personale, care regenerează planeta – orice ar însemna asta. Vrei să vezi mai mult oxigen și mai puțină poluare? Plantează copaci. Vrei să vezi mai puțin gunoi? Poate devii activist politic.
Apoi, este nevoie ca instituțiile și corporațiile să-și asume mai multă responsabilitate. Ceea ce putem face individual are o limită, dar ceea ce pot face instituțiile are o putere mult mai mare.
În același timp, e important să ne uităm la lume dintr-un spațiu de recunoștință. De exemplu, pentru a reduce eco-anxietatea, gândește-te pentru ce ești recunoscător: încă mai există izvoare curate, urși în România, există ONG-uri care susțin regenerarea planetei, Uniunea Europeană oferă fonduri împotriva desertificării și așa mai departe.
Cum gestionăm emoțiile într-un mod sănătos?
În primul rând, trebuie să le simțim. Ia-ți 5 minute de timp pentru tine, singur, închide ușa la cameră, respiră și gândește-te: „Ce se întâmplă cu mine acum, când aud că trebuie să reduc plasticul, că trebuie să fiu vegan, că trebuie, trebuie, trebuie… Ce simt eu când este mult stres, multă presiune în jurul meu?” Stai acolo și respiră timp de 5 minute, dă-ți voie să plângi, să urli, să-ți fie frică sau să nu simți nimic.
Cum ne descurcăm cu oamenii care nu cred că există schimbări climatice sau consideră că este doar o conspirație? Cum pot să comunic mesajul meu astfel încât să ajungă la celălalt?
Cu compasiune. Trebuie să înțelegem din ce spațiu provin ei. Deja când vorbim de „ei”, ne gândim la „noi suntem mai deschiși la mine, ei sunt mai închiși”. Hai să fim mai atenți la spațiul din interiorul nostru, din care vorbim despre schimbările climatice, și la energia pe care o aducem în acel spațiu. Dacă intru într-un dialog cu atitudini de „băi, tu nu știi, lasă că îți zic eu”, totul s-a terminat.
Citește și: Slow Living: ce înseamnă și care sunt beneficiile unei vieți mai simple?
În deep ecology există o metodă numită looping, prin care îmi dau seama care este spațiul din care eu comunic cu tine și decid să comunic cu tine și apoi cum te tratez eu pe tine. Hai să facem invitații de genul ”Vrei să vii cu mine să facem un compost? Te văd că ești ocupat, te înțeleg, îți întind o mână, vrei să vii cu mine să facem o lume mai bună? Știu că și tu vrei la fel.” Și asta înseamnă co-creare, iar așa vom schimba lumea, așa vom gestiona schimbările climatice.
Ți-a plăcut acest articol? Micile Bucurii este un ONG pe deplin independent care depinde de implicarea membrilor.
Ne poți susține prin:
- donație unică direct în contul bancar: RO82 BACX 0000 0021 0191 9001 – cont in lei sau RO55 BACX 0000 0021 0191 9002 – cont in EUR
- redirecționarea impozitului pe venit dacă ești persoană fizică
- redirecționarea impozitului pe venit sau profit dacă ești persoană juridică
- Patreon
- Buy me a coffee
Sursă foto: arhivă personală Teodora Rădulescu
