„Făurit local” reunește afaceri locale create cu pasiune, creativitate și blândețe față de tot ce ne înconjoară. Presupune folosirea inteligentă a resurselor, atenția la impactul asupra mediului și angajarea meșteșugului și abilităților locale.
Bocancii sunt la ușă, așteaptă nerăbdători de când au fost scoși cu o seară înainte. Puțin mai încolo, sprijinite de perete, bețele de trekking. Între timp, rucsacii de munte sunt pregătiți conștiincios. Nimic esențial nu e uitat, de la crema cu SPF la pungile pentru deșeurile care nu trebuie să rămână în urma ta. La ora stabilită, te întâlnești cu ghidul și grupul tău pentru a porni la drum. Muntele te așteaptă, indiferent cine ești, ce vârstă ai, sau de ce condiție fizică te bucuri.
Un ghid bun nu te va duce doar pe rute montane, ci te va îndruma să explorezi flora, fauna, istoria și cultura locală și să te reconectezi astfel cu partea din tine care își amintește de natură și de strămoși. Te va ajută să explorezi România neîmblânzită, sălbatică, munții și văile nealterate, sătucele în care tradițiile sunt încă transmise din generație în generație și peisajul rural autentic.
Un astfel de ghid își propune să fie Cristina Cucu, care alături de Ștefan Mera a pornit afacerea Boots on Roots, dedicată iubitorilor de munte. Cristina și Ștefan organizează drumeții montane pentru grupuri diverse și familii cu copii, dar și cățărări, alpinism și schi de tură și rachete de zăpadă.
Astăzi, Cristina ne povestește cum a luat avânt proiectul, cu ce provocări a venit pandemia pentru agențiile de expediții montane, cum se poate îmbina eco-turismul cu traseele montane, dar și frânturi din traiul ei slow și minimalist de când s-a mutat la țară, în Brănești.
Care este misiunea voastră la Boots on Roots și ce v-a inspirat să porniți acest proiect?
Eu sunt ghid montan de cinci ani și am lucrat înainte cu și pentru agenții care aduceau străini în România și petreceam cu ei o vacanță pe munte. Erau excursii mai grele, mai tehnice, iar altele erau destinate descoperirii țării, a unor locuri mai izolate.
Înainte de pandemie, eu și Ștefan ne gândeam să ne deschidem ceva pe cont propriu. Venirea pandemiei ne-am împins să facem până la urmă acest pas. Ne-am luat un van și am zis să începem treaba. Ne-am mutat tot atunci din București la țară, la Brănești, în Dâmbovița. Suntem mai aproape de munți, deci e perfect pentru noi.
Ideea cu numele a venit după ce ne-am gândit la ceva care să ne reprezinte. E vorba de boots – niște picioare, niște ghete active, care se duc și pe rute și pe căi care te duc aproape de rădăcinile tale. Pentru că noi ne simțim de fapt acasă când suntem în natură și mai ales pe munte. Iar acasă știi cum e, nu e totdeauna bine și cald, mai sunt și probleme, mai apar tot felul de fenomene. Așa cum apar și pe munte.
Tu ai obținut și o certificare de ghid montan. Ce înseamnă pentru tine explorarea muntelui, ce îți aduce?
Mi-a plăcut întotdeauna să fiu activă și să mă plimb mult prin natură. La un moment dat îmi plăcea să mă ocup și de organizarea turelor pentru prieteni, să planific eu anumite puncte din turul respectiv. Cred că am avut și norocul să fiu în preajma unor oameni care erau din domeniul acesta și m-au luat sub aripa lor, ca un fel de mentori, și m-au învățat cum se fac lucrurile.
Ulterior am făcut o școală de ghid montan (după cea de ghid turistic) și m-am făcut ghid. Regulat mă duc la cursuri de specializare pentru că simt nevoia să fiu la curent cu ce se întâmplă în domeniu. Se mai schimbă metodele, tehnicile, echipamentele.
Care este modelul de business? Cât sustenabilă este pentru voi afacerea?
Trebuie să recunosc că nu e ușor pentru că sunt destul de multe alte agenții și grupuri de munte în domeniu pe piață. Și tot timpul trebuie să vii cu ceva nou. Au fost și perioade mai dificile – pandemia a afectat tot sectorul turismului – dar este un domeniu sustenabil. Dar este foarte muncă în spațiu când ești într-o afacere atât de restrânsă. Pe lângă turele de teren, trebuie să ne ocupăm de partea de administrație și contabilitate. Constant, în plus, trebuie să descoperim zone noi pentru a veni cu idei noi și ture inedite. Trebuie să găsim timp și pentru a fi pe teren, în cercetare.
De când am început pe cont propriu lucrăm cu românii, iar cu străinii mai mult în sezonul cald, mai-septembrie. Nu mai există aceeași cerere ca înainte, dar sperăm să se schimbe.
De când lucrăm doar cu români, s-a schimbat programul. Lucrăm doar în weekend-uri. Înainte lucrăm aproape non-stop, nu conta ce zi a săptămânii este. Cu românii, am făcut în jur de 2-3 evenimente pe lună.
O altă provocare este loteria vremii. Uneori am fost nevoiți să amânăm sau anulăm anumite evenimente. A trebuit să învățăm să citim foarte bine vremea, nu doar din prognoza, dar și pe teren, după curenții de aer, nori. În perioadele instabile, prognozele metro nu sunt precise.
Pe lângă cea de ghid montan, tu ai și o certificare este de ghid turistic. Cum le îmbini pe cele două și ce înseamnă eco-turismul pentru tine?
Uite, vă dau și un exemplu legat de cum încercăm să implementăm eco-turismul. În turele noastre, încercăm să susținem și mici afaceri locale din zonele unde mergem și facem drumeții sau alte activități. Astfel încât mergem la pensiuni care servesc bunătăți din propria gospodărie, ne oprim în cutare sat mai izolat, descoperim și vorbim cu oamenii locului.
Ne-am întâlnit la un moment dat cu o bătrânică, ne-a primit la ea într-o casă veche, plină de obiecte din mai multe generații și ne-a servit gogoși. După experiență, i-am propus să revenim să o vizităm cu un grup de turiști și să îi plătim pentru gogoși și cafea.
Sau mergem în Bucovina și Maramureș unde sunt foarte mulți meșteri. Într-un tur de bicicletă, ne oprim într-un loc și turiștii au parte de o mică demonstrație și astfel contribuim și la afacerea locală a meșterului.
Foarte bine puse la punct ca zone de eco-turism sunt Bucovina, Maramureș și Transilvania. Am observat că în Banat lipsește, în schimb. Localnicii ne-au povestit că motivul este plecarea tinerilor, care nu se mai ocupă de turismul în regiune.
Însă este potențial foarte mare în România. Avem multe parcuri naționale – zona sălbatică foarte extinsă. Acum, e nevoie să avem grijă de ea. Dar nu știm mereu sa o facem.
În timpul pandemiei, s-a mers pe munte haotic. Mulți oameni și-au descoperit țară atunci, ceea ce pe de-o parte e foarte bine, e necesar să îți cunoști identitatea și rădăcinile înainte să descoperi alte locuri. Dar s-a mers în masă, fără planificare și fără reguli și prin urmare au rămas foarte multe consecințe neplăcute, de la gunoaie lăsate pe munte până la accidente montane.
Informația e foarte importantă. Trebuie să ne documentăm un pic cu privire la locurile pe care urmează să le vizităm, ce se face, ce nu se face.
De curând, echipa Boots on Roots s-a mutat la țară, mai aproape de munte. Cum s-a schimbat stilul de viață de când v-ați mutat departe de agitația urbană?
Aici e parcă altă viață. Nu mai avem aceleași zgomote ale Bucureștiului, dar sunt zgomote și aici, nu e silențios. Când ți-e lumea mai grabă începe cineva cu motocoasa, taie iarbă.
Cumva, trece timpul în alt mod, simt că mă bucur mai mult de dimineți și de seri, care treceau neobservate la oraș. Îți dau un exemplu: vineri seară știm când trebuie să ne pregătim de culcare pentru că încep păsările să ciripească.
Desigur, nu e totul roz. Viața la țară îți ocupă mult timp. Mereu e ceva de făcut. Odată că spațiul e mai mare, ai curte, grădină, ți se mărește vizibil spațiul de lucru. Dacă vrei ca lucrurile să arate bine și să îți facă plăcere să stai în acel loc, trebuie să muncești.
E un mountain-rousse de emoții uneori, de exemplu cu grădinăritul. Ne-am pus de curând răsaduri. Dar clima s-a schimbat foarte tare de când eram eu mică. Avem câte o grindină în fiecare săptămâna de ceva timp, ceea ce ne ține cu sufletul la gură – oare vom mai avea răsaduri săptămâna următoare?
De aceea, ne gândim din ce în ce mai serios să investim într-un solar, pentru mai multă siguranță. Dar vine și asta cu mai multă muncă suplimentară.
Acum avem și o afacere cu suc pasteurizat. Proprietatea pe care o închiriem are o livadă de mere care a rămas negrijită și de care ne ocupăm noi.
Ce plănuiți să făuriți în restul anului?
Ne-am tot gândit să facem mai multe ture care presupun mai mult efort, o traversare de creastă montană, de exemplu.
Mi-ar plăcea să găsim mai mulți colaboratori pentru a organiza ture pentru familii cu copii. Noi îi învățăm de regulă pe cei mici care sunt semnele de viață din natură – acestea nu sunt mereu vizibile pentru ei – și încercăm să le construim un respect față de natură.
Urmărește și contactează Boots on Roots aici:
